BEBEI

BEBEI, sau VOLONTIROUCA, fostă selişte (sta-niţa) a cazacilor*, astăzi târguşor locuit de români. Este centrul administrativ al volostei Volontirouca, nume puţin cunoscut de locuitori, dar recunoscut oficial. Se află aşezat pe pîrîul Bebei (Sărata) din valea cu acelaşi nume. Poziţiunea geografică: 46°26' lat; 27°16' long. d. m. din Paris. Târguşorul este construit ceva mai jos de Valul-lui-Traian, care se începe la 30 verste de râul Nistru, lângă satul Copanca, şi locul de selişte al târguşorului se întinde, împreună cu două pieţe de bâlci, în lungime de peste 4 km şi în lărgime de 1 km. De la Chişinău, pe şoseaua până la Bebei, 75 verste; de la Acherman, 60 verste. înălţimile dinspre S.-E. numite dealurile Căuşenilor au pe alocuri nişte movile, în număr de 29, care, după părerea arheologilor, sunt rămăşiţe funerare scitice; unele din aceste movile au numiri recente, astfel una se numeşte Mojila Suvorov, alta Mojila Osovski. Cea dintâi în onoarea marelui general rus, cea din urmă în amintirea unui cazac, care a trăit pe la 1830 şi şi-a făcut o vizuină de tâlhar pe acea movilă, de unde se scobora pentru a jefui şi necinsti femei şi fete, când acestea mergeau la culesul viilor din vâlceaua Chisel. întreaga câmpie a Bugeacului unde se află târguşorul Volon-tirouca, în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, a fost bântuită de puhoiul tătarilor, care au stat aici până pe la 1768-1774, când au părăsit aceste locuri definitiv. Una din hoardele tătăreşti a ocupat şi locurile, unde se află târguşorul actual şi unde pe acele vremuri a existat o selişte tătară numită Bebei**. Rămăşiţele domniei tătarilor se mai zăresc pe aici şi acum; acestea se compun din puţuri vechi, din fântâni, din dărâmături numite selişti, precum este acela ce există pe partea N.-E. a pîrîului Bebei, unde s-au păstrat şanţuri şi movile, cunoscute sub numele de Gura-Alău şi Mojila-Rădoi, după numele unui mocan, care, pe la 1820, păştea aici turmele sale de oi. Pe aceste locuri i locuit apoi, pe la 1827, mazilul Axentie Michăiluţă, lespre care până acum poporul povesteşte legende irivitoare la comorile tătarilor.în valea Bebei mai există şi acum un puţ tătăresc, Ingă via lui Moisea. Acest puţ are 2 metri în diagona-î şi e abundent în apă potabilă. Lângă acest puţ, pe i 1820, avea chişla sa familia vestiţilor mocani :oşari sau Icosari, de la care se trage familia chia-urilor ţărani din Ermoclia. Aceste locuri poporul le urneşte şi acum Valea lui Moş-Nan. La 1807, nişte cazaci zaporojeni, care au părăsit usia pe timpul domniei Ecaterinei a Il-a, după strugerea Secei de la Nipru şi s-au aşezat în Dob-gea, au cerut voie de la împăratul Rusiei de a se toarce îndărăt. Această întoarcere a eraticilor s-a ectuat de abia pe la 1829; formată din rămăşiţele zacilor numiţi Usti-Dunaischiie şi Budjakschie; o ilţime de vagabonzi a năvălit în Basarabia şi a upat locurile părăsite de tătărimea din Bugeac. îm-ratul Nicolai I i-a adăpostit aici, şi din ordinul im-rial s-au întemeiat trei staniţe (selişti) şi şapte că-îe (hutora) de cazaci, şi anume: Acmanhit, Volon->uca, Staro-Cazacie, Michailovca, Constantinovca, vo-Troiţcoe, Nicolaevca, Petrovca, Cair şi Farao-/ca. Toate aceste selişti s-au populat atât de către :acii din Dobrogea, care au trădat Turcia, drept lţumire pentru că au găsit acolo refugiu în contraurgiei şi persecuţiunilor din Rusia, cât şi de o mulţime de moldoveni, greci, albanezi şi chiar ţigani. Din aceştia din urmă s-au format selişti de cazaci-ţigani, care s-au aşezat la Cair şi Faraonovca.La 1868, decembrie 3, a apărut un Ukaz imperial, prin care s-a desfiinţat căzăcimea din S. Basarabiei, şi întreagă această populaţiune a fost contopită cu restul populaţiunei, menţinându-se numai singura prerogativă privitoare la dreptul de proprietate asupra pământului. Pământul dat acestor colonii a rămas ca proprietate a obştei şi nu individuală. Ţăranii din Vo-lontirovca posedă astăzi 10.928 desetine pământ, iar biserica din tărguşor avea 102 desetine. Această biserică a fost zidită abia la 1862. Printre cărţile bisericii se află o evanghelie în limba română, tipărită la Sibiu, în 1806; o carte de rugăciuni, fără dată şi locul unde s-a tipărit, dar foarte veche; în acea carte cântarea triumfală este tipărită în limba slavă, iar mai jos, la finitul cărţii, stă tipărit: "cuvintele aceste nu s-au putut a tâlcui tocmai drept, după puterea lor, în limba noastră încât este săracă". Aceste cărţi dovedesc cum că până la 1841 în biserică s-a oficiat sf. liturghie în limba Ţărei, apoi pe la 1856 s-a introdus limba rusă. în biserică se află drapelele desfiinţatei armate că-zăceşti. Cu toate acestea, după recensământul din anul 1877 făcut de preotul bisericii şi tipărit în "Eparhial-nie Wedomosti" din acest an (pag. 675), târguşorul a fost locuit de 1118 bărb. şi 1126 femei moldoveni, 287 bărb. şi 246 femei ruteni, 44 bărb. şi 34 femei ţigani, 144 suflete, ruşi şi alte neamuri, 70 suflete ovrei. Astăzi târguşorul are o populaţiune de 4045 suflete, din cari mai mult de 2/3 sunt români. Sunt multe vii cari dau vin, mai cu seamă roşu, excelent. Numărul caselor 673; biserică; două şcoli elementare. Ţăranii posedă 470 cai, 964 vite mari, 390 porci şi 297 oi.Are un spital, o judecătorie de pace şi e centrul vo-ioşiei.
* Babei/Bebei/Volintiri a fost întemeiat şi populat de la început de moldoveni şi valahi (— români) cu statut de cazaci, de aici localitatea nu poate fi considerată o "fostă staniţă a cazacilor".
** Bebei este un nume de provenienţă românească, de aceea localitatea nu poate fi considerată "o selişte tătară numită Bebei".

Alte date:

Data publicarii: 2013-02-01
Vizualizari: 3017

Forum/Comentarii:

Nu exista

Comentează:

Nume:*
Telefon:
Email:*
Web Site:
Comentariu:*
Validare:*

Note:

1. Cimpul marcat cu * este obligator.
2. Comentariul va fi publicat dupa ce va fi verificat de operator!