CRICAU*, ruseşte Cricovo, sat, în jud. Chişinău, volostea Mereni, aşezat pe ţărmul drept al râului Ichel. Locurile de lângă râu sunt pietroase, câmp, parte pământ de arătură, parte nisipos. Poziţiunea geografică: 47°8' lat, 26o32' long. după m. din Paris. Are o populaţie de 857 suflete, români; ţăranii se ocupă cu agricultura şi cu pietrăria, scoţând piatră dintr-o pietrărie arendată de un evreu Rubinştein. Pietrăria aparţine Zemstvoului. Ţăranii posedă pă-mânt 224 desetine; moştenitorii lui Ion Ciorăscu doamnele Serbulov şi Bobov, 243 '/i desetine, iar Zemstvo, ca dar din partea lui Ciorăscu, 400 desetine. Pentru acest dar zemstvo a înfiinţat la Cricău, în 1902, o şcoală de agricultură şi gospodărie rurală, industria casnică pentru fete.
* Azi ortografiat Cricova.