CARTAL*, corn. rur., în jud. Ismail, aşezată în valea Dunării, pe malul gârlei ce leagă lacul Cahul cu lacul Carte sau Cartai. Poziţiunea geografică: 45"19' lat.; 26°71' long. d. m. din Paris. S-a întemeiat în 1814, pe vechea selişte turcească, unde la 1770 a existat un pod plutitor peste Dunăre, legând malul Basarabiei cu fortăreaţa turcească Isaccea. Pe aci s-au retras ar matele turce, sub presiunea ruşilor. împrejurul satului se văd încă rămăşiţele vechilor întăriri. întemeietorii actualului sat sunt ţărani români, cari s-au aşezat aci în număr de 105 familii (254 bărb.235 fem.), apoi pe la 1822 s-au mai aşezat şi 8 familii de ruşi din Dobrogea "necrasovţî" şi 7 familii de ruteni. La 1827, populaţiunea satului a fost de 305 bărb. şi 257 fem. Astăzi satul are 243 case; o biserică; 6 mori de vânt; 342 cai, 1062 vite mari, 260 oi. Sunt grădini cu pomi şi vii. Ţăranii posedă 2868 desetine pământ, de-a lungul lacurilor Turtucal, Dervent şi Cahul.
* Din 1946 denumit de sovietici Orlovka (raionul Reni, reg. Odesa). Satul nu este întemeiat în 1814, este cu mult mai vechi şi nu este aşezat pe o "veche selişte turcească". Cartai este o locali tate a băştinaşilor românofoni cu locuire neîntreruptă, în decurs de mai bine de 500 de ani, cu denumirea Obluciţa, ulterior Cartai Ca aşezare umană localitatea este cunoscută din primele secole d. Hr. Anume ca localitate a daco-geţilor (cu o cetăţuie romani), mai apoi a românilor moldoveni.