TABĂRA, mănăstire de maici, în jud. Orhei, volostea Bravicea, la 20 verste de Orhei şi la 35 de Chişinău, într-o văgăună de munţi, pe piciorul unui plai de lângă râuleţul Vatici. Poziţiunea geografică: 47° 19' 30" lat 26° 14' long. împrejurul mănăstirei sunt dealuri, acoperite cu pădure. Schitul e întemeiat pe la 1784, de boierul Gheorghe Russo. O altă versiune numeşte pe Dariu Carp, vătavul boierului, ca înte-meietor al mănăstirei. Numele mănăstirii vine, după spusele bătrânilor, de la aceea că pe aici altădată au tăbărât moldovenii, fugăriţi de măcelul tătarilor. Până la 1815, mănăstirea a fost de călugări, dar în acelaşi an, după dispoziţiunea exharhului Gavriil Bădulescu*, s-au mutat aici maicele din mănăstirea Fântâna-Doamnei, care a fost tot în acest jud., dar s-a desfiinţat de ruşi. Schitul are două biserici: una zidită la 1828, în locul celei vechi, alta la 1857, zidită în locul celei de la 1810. Schitul are astăzi 40 maici şi 40 posluşniţe. Serviciul divin se face în limba română şi rusă, deşi cea mai mare parte din maice sunt moldovence. Schitull posedă 285 fălci pământ.
* Corect: Gavriil Bănulescu-Bodoni.