SLOBOZIA-MARE*, corn. rur., în jud. Ismail, aşe-zată în valea Prutului, la gura văii Tătarca. Poziţiunea geografică: 45°34'30" lat., 26°50' long. S-a întemeiat la 1821, atât din emigranţi nou-veniţi, cât şi din contingentul a două sate, care au ex. pe aceste locuri până la 1808, Săraeni şi Boboeji. La 1827, Slobozia-Mare era locuită de 104 familii de bulgari, 35 familii de ţărani moldoveni şi 2 familii de greci. Astăzi satul are 257 case, cu o populaţie de 1085 suflete; 105 cai, 877 vite mari corn.; 717 oi. Imprej. satului sunt 49 grădini şi vii. Pământul ţă-ranilor se află de-a lungul malurilor Prutului. E aco-perit cu stuf şi e limitrof cu pământul ţăranilor din Văleni, Vulcăneşti şi Cişmea.
* Azi Slobozia Mare, în jud Cahul. Localitatea de la întemeiere a fost locuită în preponderenţă de românofonl Numele exagerat de „bulgari", înregistraţi în sat la 1827, se explică prin faptul înscrierii conştiente a românofonilor autohtoni în categoria „bulgarilor", deoarece acestora administraţia ţaristă de ocupaţie în sec XLX le acorda înlesniri, ajutor economic şi mai mult pământ în proprietate privată.