SĂLCUŢA*, sat mare, în jud. Bender, volostea Ta-raclia, aşezat pe pârâiaşul Cad-Murza, de lângă valea Botnei. Poziţiunea greografică: 46°36' lat., 26°55' long. Dealul de la V. are o înălţime de 54,4 st. d'asup-ra n. m., după harta st. maj. rus. După părăsirea Basarabiei de tătari, un număr de 103 familii de ţărani români au părăsit jud. Cârligătura şi s-au aşezat mai jos de Valul-lui-Traian, acolo unde a fost vechea se-lişte de tătari. Pe la 1820, s-au ridicat din nou, din cauza unei pâre ce au avut cu generalul Sabaneev, proprietarul unor locuri vecine, şi au întemeiat satul pe actualul loc de selişte. La 1827, în Sălcuţa au venit şi s-au aşezat 8 familii de ruteni. Astăzi satul are 365 case, cu o populaţie de 2875 suflete; biserică cu hramul Adormirei; 50 puţuri; 2 mori cu apă şi 15 de vânt; o carieră de piatră; câteva vii; 1251 vite mari.
* Sălcuţa din actualul judeţ Tighina este un străvechi sat moldovenesc din dreapta răului Botna, atestat documentar încă în 1706 /Călători străini despre ţările române. - Bucureşti, voi. III, 1983, p.241]. De aici această localitate nu poate fi considerată ca întemeiată mai târziu, de români, adică după 1806-1807, "acolo unde a fost vechea selişte de tătari".