BASARABIA. Sub actualul nume de Basarabia sau cum pronunţă ruşii Besarabia, se înţelege întreaga regiune a României de la Prut spre E., pe care Rusia şi-a anexat-o la 1812 şi care se compunea atunci din trei părţi: raiaua Hotinului, supusă Turciei, o parte din Moldova de mijloc, şi, mai jos, teritoriul Moldovei cotropit de tătari şi turci dintre Prut, Nistru şi Marea Neagră. Acest din urmă teritoriu, până la 1812, purta numai numele de Basarabia. Astfel dar, înainte de 1812, Basarabia era sinonim cu Bu-geac şi era ocupată de tătari, afară de oraşele mărginaşe Ismail, Chilia şi Acherman, pe care le stăpâneau turcii. Şincai, care a scris pe la finele secolului al XVIII-lea, înţelegea prin Basarabia întreaga parte de jos a teritoriului dintre Prut şi Nistru, adică tot acel teritoriu, ce purta numele de Basarabia până la 1812. Cantemir în Chronic scrie: "Basarabia sau precum noi acum cu nume tătăresc îi zicem Bugeacul". Polo-nul Broniovius, care scria pe la 1579, zice: "Molda-viae seu Valachiae inferioris pars quae olium Bes-sarabia dixta fuit". în secolul al XV-lea, parte din acest teritoriu, cunoscut sub numele de Basarabia, aparţinea Munte-niei, ai cărora domni basarabi erau "stăpâni pe Dunăre pe ambele maluri până la Marea Neagră", iar Ţara Românească peste tot, de la Severin până la Chilia, se chema Basarabia, adică ţara Basarabilor. Am zis că parte din Bugeac, în secolul al XV-lea, aparţinea Munteniei, căci Muntenia pe atunci se întindea numai până la gurile Dunării, nu până la Nistru. Calcocondila numeşte Chilia oraş muntenesc, pe când tot dânsul califică de urbe moldovenească Ce-tatea Albă sau Achermanul. Două tractate comerciale din 1407 şi din 1460, pe lângă Cetatea Albă, mai lasă Moldovei Tighinea sau Benderul şi orăşelul Lăpuşna, arătând astfel cum că teritoriul muntean cuprindea peste Prut numai gurile Dunărei cu Chilia. în scurt, numele Basarabia este o simplă suvenire a vechii dominaţii a Basarabilor peste gurile Dunării, atunci când dânşii au fost cuprinşi şi actuala Dobroge.Poporul român din Basarabia actuală nu-şi dă nici odată numele de basarabeni, ci numai pe acela de moldoveni; limba acestor români este moldoveneas-că*; prin satele de dincolo de Prut se vorbeşte mol-doveneşte şi abia se ştie ruseşte. Actuala Basarabie se află aşezată între 45°9' şi 48°38' lat. de laN. şi 4°9' şi 0°8' long. de la E., după meridianul din Pulcov. După Strelbitsky, suprafaţa întreagă a Basarabiei este egală a 39.015 verste pătr. (versta = 1,06678 km). Această suprafaţă este cu-prinsă între două râuri mari, care servesc de graniţe atât politice, cât şi administrative pentru provincie. La N.-E. şi la E. se află râul Nistru; la V, râul Prutul, ce se revarsă în Dunăre, care, la rândul său, serveşte de graniţă provinciei dinspre S. Astfel că numai într-un singur loc la N.-V. Basarabia se desparte de Austria printr-o graniţă pe uscat. Graniţa aceasta merge de-a lungul malului râului Onuta** şi până la satul Ba-lamut. Acest hotar este în lungime cam de 16 km, de aici, pe o distanţă de 15 km, şi ceva, graniţa este desemnată pe uscat şi trece prin desişul păduricii până la râuleţul Aria, ce se revarsă în râuleţul Răchita, la gura satului cu acelaşi nume; de aici, graniţa şerpuieşte de-a lungul malului Răchitei, trecând lângă satele Bercăuţeni şi Stroeşti până la Prut, de lângă Noua-Suliţă. Ca relief, Basarabia ni se prezintă, când o privim din sus, ca o suprafaţă înclinată, a cărei înclinaţie treptată merge de la N.-V. spre Marea Neagră. Aspec-tul reliefului este variat. înălţimile, care despart apele ce se revarsă în Nistru de cele ce se revarsă în Prut, intră în Basarabia din Bucovina şi, la început, merg în direcţia E., transformând suprafaţa jud. Hotin într-un sistem de dealuri înalte. Aici, în acest jud., înălţimile mai dau o verigă de dealuri, care se îndreaptă spre Prut. Partea aceasta a Basarabiei este cea mai deluroasă. înălţimea însă a liniei ce desparte apele şi care aici nu scade mai jos de 170-200 stânj. de la n. m. sunt cu toate acestea înălţimi şi mai mari, iar la E. de satele Grozinţî şi Bocciauţeni se află cea mai înaltă, care are peste 220 stânj. de asupra n. m. Linia despărţirii apelor este aproape de Nistru, scoborându-se brusc în valea acestui râu. Din contra, scoborâşul verigei înălţimilor ce merg spre Prut este mai puţin accidentat şi este întretăiat prin numeroase văi ale râuleţelor ce se revarsă în Prut. Veriga principală a înălţimilor se respică în mai multe verigi spre S. de târguşorul Secureni, unde aceste verigi de o înălţime inegală se îndreaptă în diferite direcţii, şi anume: una din verigi ia direcţia S.-V. şi merge pe malul drept al râului Ciugur, ajun-gând până la valea Prutului; altă verigă ia direcţia S.-E. şi serveşte de linie de despărţire a apelor bazi-nului Nistrului şi a Răutului; a treia verigă desparte apele bazinului Nistrului de apele bazinului Prutului; această verigă, de la târguşorul Secureni, se îndreaptă direct spre S., apoi, dând naştere unei alte verigi se-cundare de înălţimi, desparte prin această verigă bazinul Răutului de bazinul Cuboltei, şi ia apoi di-recţia S.-E. înălţimile ei nu scad mai jos de 160 stânj. de-asupra n. m. La distanţă cam de 30 verste la S. de oraşul Bălţi se află muntele Măgura, punctul cel mai culminant din Basarabia de mijloc. Conturul acestui munte e foarte neregulat; e lung şi ghebos la vârf. De pe acest pisc se poate vedea perfect din toate părţile cum se despart verigile dealurilor, pentru care Măgura for-mează nodul central. Veriga principală de aici ur-mează direcţia la S.-E. Punctele cele mai înalte sunt lângă satele Bumbăta şi Lăpuşna. Apoi veriga prin-cipală începe a se respica în mai multe verigi lătu-ralnice; cea mai înaltă din acestea se îndreaptă spre E. şi servă de linie de despărţire a apelor bazinului Nistrului şi a râurilor, care se varsă în lacurile sărate de pe ţărmul Mării Negre. O altă verigă mai puţin înaltă se îndreaptă spre S., paralel Prutului. Aici, înăl-ţimile dealurilor mai înalte de 160 stânj. de la n. m., nu trece mai la S. de a 47-a paralelă. Aici, prin ur-mare, se află intrarea în stepele Bugeacului. înălţimile devin mai mici, scoborâşurile mai puţin abrupte, pădurile devin rare şi flora stepelor începe a se de-semna şi mai mult. Linia de demarcaţiune a acestei regiuni se poate considera Valul lui Traian cel de sus. Aici înălţimile nu se mai urcă la 120 stânj. de la n. m. şi pădurile dispar. Puţin mai la S. se începe câmpia Bugeacului; numai pe platourile ce se află de-a lungul Prutului se mai zăreşte pădurea, dar cu o plantaţie săracă. Aplecându-se mereu suprafaţa solului, se apropie de Marea Neagră, unde devine cu totul nisipoasă. Dacă vom privi Basarabia din punctul de vedere geologic, apoi lesne ne vom putea convinge, cum că această ţară altădată era fundul mării. în timpurile preistorice orizontul apelor Mării Negre a fost mai înalt decât este acum, apoi apele Mării, rupând zăga-zul de la Bosfor, s-au revărsat în Marea Mediterană.
Volumul şi nivelul apelor Mării Negre s-au micşo-rat mult. Băncile de nisip ce au existat altădată s-au prefăcut în nisipuri mişcătoare, insulele şi movilele cu stânci submarine au devenit dealuri, iar fundul mării în unele părţi s-a prefăcut în lacuri sărate. în acea perioadă geologică, desigur, a apărut din apă, înainte de toate, partea de la N. şi cea de mijloc a Basarabiei, apoi treptat câmpia largă a Bugeacului. Iată acum pe scurt formaţiunea geologică a acestei ţări:
1. Specii cristalizate: granit, sienit, şi spartul cris-talizat care să află numai pe alocurea, la marginile teritoriului.
2. Formarea Silluriană aparţine Nistrului şi se poate bine studia de la graniţele Austriei până la satul Sănătăuca. Sillurul Basarabiei se compune din: calciu schistos, ardezie, din cuarţuri şi din fosforiţi rotunzi, care se găsesc lângă Nistru, în jud. Hotin.
3. Formaţiunea de cretă se găseşte numai în partea nordică a Basarabiei de lângă Prut, şi mai cu seamă lângă Nistru; ea se compune din merhelii de cretă, din nisipuri hlauconiţi şi cretă pură.
4. Sedimente terţiare sunt foarte răspândite în Basarabia (mioceni şi pliocen).
5. Formaţiunea terţiară este pretutindeni acoperită cu formaţiunea post-terţiară, care se compune din gravii şi lut.
Atât caracterul reliefului cât şi structura geologică a Basarabiei, precum şi particularităţile climaterice ale diferitelor părţi ale acestei ţări, sunt cauzele că flora ei se poate împărţi în mai multe zone, şi anume în regiunea păduroasă, câmpie, stepe şi stufării. Toate aceste regiuni pe la marginile lor au caracterul amestecat. Pentru a caracteriza varietatea zonelor florei din Basarabia, este destul a aminti că, pe când la nordul ei vedem crescând mesteacăn, la S. găsim migdalul.Colinele, dealurile şi multe din văile Basarabiei au mai păstrat ceva din maiestoasele sale păduri de altădată. Cu toate astea, aceste rămăşiţe ale "vechilor" codri, sunt aproape distruse. Spaţii mari şi întinse de ţelină, care astăzi se află sub ogoare, au fost încă nu demult acoperite cu păduri întinse. Pe marea şosea care duce de la Chişinău spre Orhei se pot vedea până acum uriaşii arbori, care nu sunt însă decât ultimii mohicani ai majestuosului trecut. Ramurile uscate ale acestor uriaşi se întind peste o generaţie plăpândă ce creşte îndesat împrejurul lor;o gospodărie destrăbălată, barbară, a distrus pădurile seculare ale Basarabiei. Este destul să înşirăm aici câteva cifre pentru a arăta ceea ce a fost Basarabia în această privinţă şi ceea ce este astăzi. Astfel, la 1853, Basarabia posedă încă 311.980 desetine (2400 stânjeni = unei desetine). La 1896, suprafaţa ocupată de păduri era de 231.055 desetine. Aceste păduri se împart astfel în Basarabia:
înjud. Chişinău, 51.778 des.
-"- Orhei, 47.906 des.
-"- Hotin, 44.188 des.
-"- Ismail, 22.647 des.
-"- Bălţi, 20.257 des.
-"- Bender, 20.885 des.
-"- Soroca, 17.768 des.
-"- Acherman, 5.718 des.
Astfel dar, 6% din spaţiul întreg al Basarabiei se află astăzi cu păduri; judeţul Chişinău şi Hotin pose-dă împreună o suprafaţă de 143.000 desetine de pă-dure, adică 62% din totalul pădurilor din Basarabia.Pădurile Basarabiei se compun din următoarele specii de arbori: stejar, fag (fagus silvitica), carpin (carpinus betulus 1.), ulm (ulmus campestris şi ulmus effusa), acerul (acer tataricus şi acer pseudo platanus precc şi acer platanoides, acer carpoestre), frasin (fuxinus excelsin), plop (populus alba şi populus nigra), precum şi populus mula, teiul, bereca (pirus torminalis) cereaşa sălbatică (prunts arium), para sălbatică (pirus communis), măr sălbatic (pirus malus), mesteacăn (betula alba).După Strelbitsky, guvernământul Basarabiei ocupă o suprafaţă de 4.064.052 desetine (desetina = 2400 stânjeni = 117.600 picioare). După datele fiscale din anul 1902 s-a plătit pentru fiecare desetină pământ: înjud. Acherman, 698.068 des., din care pământul ţăranilor 518.816 des.; Bender, 510.102, des., din care 287.826 al ţăranilor; Chişinău, 350.054 des. din care 62.483 al ţăranilor; Orhei, 349.855 des., din cari 75.474 al ţăranilor; Bălţi, 483.506 des., din care 161.465 al ţăranilor; Soroca, 407.493 des. din care 143.322 al ţăranilor; Hotin, 334.783 des. din care 160.571 al ţăranilor. în total 3.133.861 desetine, în care număr intra şi pământul ţărănesc de 1.409,927 desetine. Astfel că, dacă datele lui Strelbitsky sunt adevărate, apoi în Basarabia nu se percepe funciară de la 83.524 desetine, care aparţin statului şi biseri-cilor. Asemenea în acest număr nu intră nici cele 846.667 desetine din jud. Ismail, unde până acum nu există funciară plătibilă a Zemstvo.
După stăpânire, toate pământurile Basarabiei se împart astfel:
Pământul de împroprietărire al ţăranilor de la1861 - 1.939.770 desetine (în aceasta intra şi pă-mânturile colon, germani şi bulgari).Pământul răzeşilor, 500.000 des.; pământul cumpărat de ţărani cu ajutorul băncii ţărăneşti, 100.000 des.; păm. bisericesc, 21.717 des.; păm. mănăstirilor (închinate), 178.500 des.; păm. domeniilor statului, 11.854 des.; păm. cu oraşe şi selişti, 151.873 des.; păm. nobililor ereditari şi individuali, 950.000 des.; păm. comercianţilor, târgoveţilor, nenobililor şi streinilor, 210.000 desetine.De aici reiese cum că ţăranii posedă în Basarabia peste 3/5 din totalul pământurilor. După datele sta-tistice Zemstvo din anii 1900-1901, pământul întreg al Basarabiei se află sub:semănături, 1.868.354 des.; livezi, lunci, fâneţe, 149.200 des.; păduri, 239.486 des.; grădini cu pomi sivii, 100.072 des.; baccele, zarzavaturi, 34.081 des.; oraşe şi sate, 108.995 des.; drumuri, pământ sterp, 113.954 des.Restul de 1.449.910 desetine sunt păşune şi ocu-pate de apele râurilor, lacurilor, etc.