ISMAIL, oraşul de reşedinţă al judeţului cu acelaşi nume. Poziţiunea geografică: 45°17' lat., de laN. şi 1°32' long. de la V. după m. din Pulcov. Se află aşezat pe malul stâng al braţului Chiliei, între lacurile Ialpuh la V. şi Cotlabuh la E.; la 75 verste de gura râului, 40 verste de la Bolgrad şi la 70 verste (de-a lungul Dunărei) de staţia căii ferate Reni, precum şi la 46 verste de staţia căii ferate numită Valul-lui-Traian. Istoria zice că pe acest loc a existat altă dată anticul Smornes. Moldovenii Bugeacului până acum numesc acest oraş Smil. Formidabila cetate a oraşului după arhitectura sa este opera genovezilor*. în secolul al XVI-lea despre Ismail se vorbeşte ca de o cetate tur-cească. La 1632 el a fost prădat de cazaci. De la 1761 şi până la 1772 aci a fost scaunul mitropolitului Daniil, pastorul "raialei" şi care purta titlul de "mitropolit al Brăilei, Renilor, Hotinului şi ţărmurilor Dunărei, Nistrului şi al Ukrainei Hanilor". La 1770, Ismailul a fost pentru întâia oară luat de ruşi, dar după pacea de la Cuciuc-Cainardji a fost remis înapoi turcilor. Se zice că atunci turcii au întărit-o şi au înconjurat-o cu şanţuri şi ziduri pe o circumferinţă de mai mulţi km., astfel că dânsa putea adăposti o armată considerabilă. Această întărire în limba turcească se numea Ordu-Caali, adică fortăreaţă de infanterie. La 1790, cetatea Ismail a fost luată de Suvorov, care a bătut-o, având 600 tunuri şi o armată groaznică. După tratatul de pace încheiat la Iaşi în anul 1791, Ismailul a trecut din nou la turci. în rezbelul de la 1806-1812, Ismailul a fost luat de ruşi şi a capitulat la 14 septembrie 1809; şi, după tratatul de pace încheiat la Bucureşti, a rămas de partea Rusiei. La 1810, lângă vechiul Ismail, ruşii s-au încercat a întemeia un nou oraş Tucicov, după numele unui oarecare general rus: pentru acest scop s-au adunat coloniştii din bulgari şi sectanţi ruşi. Această încer-care n-a reuşit. După tratatul din Paris de la 1856, când Rusia a fost zdrobită la Crimeia, Ismailul s-a întors către Moldova. La 1864, aci s-a aşezat scaunul eparhiei Dunărei-d.-j. şi pe acest scaun s-a urcat P.S. arhiepiscopul Melhisedec, care a şi întemeiat la Ismail un seminar. In rezbelul de la 1877-78, ruşii au ocupat oraşul în ziua de 14 aprilie şi apoi l-au anexat după tratatul din Berlin, contrar cuvântului dat de împăratul Alexandru al II-lea de a respecta integritatea României. Din vechea fortăreaţă a oraşului astăzi n-au mai rămas decât dărâmături. Numirea de "Porţile Chiliei" care a fost altădată poarta cetăţei, astăzi se dă locului, care are din ambele părţi mormane înalte de pământ, ce împresoară şoseaua. La o mică distanţă de această îngustă trecătoare, pe partea stângă, se află biserica Adormirei, sfinţită la 1852. In faţa acestei biserici se află biserica Sf. Nicolai, rezidită acum; iar mai departe, pe malul Dunărei, biserica înălţarea Sf. Cruci, refăcută dintr-o geamie. în oraş se mai află biserica catedrală, precum şi o biserică armenească. Oraşul are o suprafaţă de 18.000 desetine, din cari 700 cu selişte, 7000 cu stufarie şi mlaştini şi 2900 cu grădini şi vii. împrejurul oraşului se află 1.038 grădini de zar-zavat şi 1.066 grădini cu pomi. Viile ce aparţin ora-şului produc pe an circa 500.000 vedre vin, care se vinde cu preţ de 70 cap.- 1 rub. 20 cap. vadra, după calitate. Oraşul posedă 5 mori cu aburi, 1 cu cai şi 188 de vânt; o fabrică de frânghii; o olărie; o fabrică de lu-mânări de seu; o fabrică de săpun şi o tăbăcărie; în total 22 fabrici mici, cari împreună fac daraveri pe an pentru suma de 34,550 ruble. Comerţul are la Ismail 351 prăvălii, cari la 1901 au făcut daraveri în cursul anului pentru suma de 2.353.000 ruble. Prin vama oraşului la 1901 s-au importat mărfuri în greutate de 922,026 pud. şi în valoare de 210,762 ruble; în acelaşi an s-au exportat prin acest punct 3.317.500 puduri marfă.