HOTIN*, oraşul de reşedinţă al judeţului cu acelaşi nume. Poziţiunea geografică: 48°23' lat. de la N. şi 3°37' long. de la V. după meridianul din Pulcov. E aşezat la 5 verste de graniţa Austriei şi la 36 de graniţa României. De la Chişinău, capitala Basarabiei, sunt 269 verste, iar de la Cameniţa din Podolia, 22 verste. Oraşul este construit pe malul drept, abrupt şi înalt al Nistrului; casele, zidite pe poalele a două dealuri. Hotinul se desparte în patru părţi: mahalaua caţapească, mahalaua rusească (unde se află cetatea, Slobozia soldăţească) şi Rumni; mai este şi o selişte numită Rameni-Iar. Suprafaţa pământului, care aparţine oraşului, este de 2.225 desetine. Populaţiunea oraşului în anul 1902, după date oficiale, era de 31.800 suflete, din care 12.000 evrei, 7.000 ruteni şi rusini, 5.000ruşi, 4.500români, restul armeni şi de alte naţionalităţi. în istoria ţării, Hotinul a jucat un rol însemnat. Legenda istorică pretinde că întemeietorul oraşului a fost Cotizon, regele geţilor. întăririle primordiale ale oraşului datează de la genovezi, ceea ce dovedesc ruinele vechiului turn, ce se înalţă pe malul abrupt, şi care făcea parte din vechea cetate. Hotinul în adevăr a fost o factorie principală a genovezilor, pe calea comercială de pe Nistru spre Marea-Neagră. Apoi Hotinul a devenit o cetate a Moldovei, după ce domnia genovezilor s-a surpat. în convenţia de pace de la 1459, încheiată de Ştefan-cel-Mare şi regele Poloniei Cazimir, acesta din urmă se obligă "de a nu turbura pe locuitorii Hotinului şi a nu-i opri de a se ocupa cu pescuitul, şi a nu popri vasele cari plutesc pe Nistru". Ştefan-cel-Mare, în acest timp, întări şi lărgi vechea cetate genoveză. învins de Mahomed al II-lea, marele domn al Moldovei, pe la 1476, s-a retras la Hotin şi aci-şi pregăti armatele sale pentru groaznicul război, care a durat opt ani. După moartea lui Ştefan al IV-lea, turcii ocupară Hotinul, dar iarăşi oraşul a fost luat îndărăt de moldoveni. La 1562, Hotinul a căzut în mâna lui Albert Laski, iar la 1563 a fost reluat de moldoveni. La 1600, Mihai-Viteazul, biruind pe Ştefan Movilă sub zidurile Hotinului, îl ocupă pentru un timp scurt. Astfel oraşul acesta şi în secolul al XVII-lea trece prin necontenite asedii. La 1617, polonii, cari puseră mâna pe vechea cetate moldovenească, fură siliţi a ceda Hotinul turcilor, iar la 1621 iarăşi el cade în mâna polonilor, care, împreună cu hatmanul cazacilor Conaşevici, rezistă lui Osman şi tătarilor. La 1650, Hotinul redevine cetatea Moldovei, şi aci se aşază Vasile Lupu, după ce a refuzat să căsătorească pe fiică-sa cu Timus. La 1673, Hotinul a fost al turcilor, dar în ziua de 1 noiembrie îl ia regele Poloniei Ioan Sobeski, înainte de a succede pe tron lui Mihail Wişnevetski. La 1674, după o luptă dintre poloni şi turci, moldovenii reocupă Hotinul. La 1689, Ioan Sobeski bate din nou cetatea. La 1711, în fine, turcii ocupă definitiv Hotinul, după ce bat pe ţarul Petru-cel-Mare la Prut. Devenind stăpâni pe cetate, turcii repară fortăreaţa, şi pentru îndestularea ei creează "raiaua Hotinului". De la turci, Hotinul apoi a trecut în mâinile ruşilor. întâia dată ruşii l-au ocupat pe la 1739, când au biruit pe turci lângă Stăvuceni. Hotinul însă atunci avea o garni-zoană turcească, de abia 765 oameni, cu Corciac-Paşa în cap, iar ruşii au fost peste 30 mii. După pacea din Belgrad, Hotinul a fost remis îndă-răt turcilor. La 1769, principele Goliţin a bătut pe turci sub zidurile Hotinului, dar a fost apoi silit să treacă Nistrul îndărăt lângă satul Neporotova. Cu toate astea, peste puţin turcii goliră cetatea, pe care ruşii au ocupat-o. După pacea de la Cuciuc-Cainardji, Hotinul din nou a fost transmis turcilor. La 1787, oraşul a fost ocupat de câtre armatele aliate ale Austriei şi Rusiei. La 1791, Hotinul, după pacea din Iaşi, a fost ocupat de turci. în fine, la 1806 ruşii au luat Hotinul definitiv, bătând pe turci. Din anul 1812, fortăreaţa oraşului a fost declarată de ruşi ca făcând parte din rangul al II-lea de cetăţi ale Rusiei; la 1856 însă a fost desfiinţată şi părăsită. Oraşul Hotin, pe timpul turcilor, a fost un frumos oraş oriental, cu palaturi, băi, grădini; toate aceste edificii s-au dărâmat, şi împreună cu ruşii au năvălit în oraş evreii din Polonia, cari l-au transformat într-un oraş murdar şi insalubru. Apropierea graniţei face ca pe aci să se introducă prin contrabandă manufac-turile austriece. Industrie proprie nu există, afară de ceva cherestea, care se transportă pe Nistru în jos. în mahalaua Rumni locuiesc pensionarii ruşi, folosindu-se de ieftinătatea vieţii. Din edificii noi, oraşul posedă o biserică catolică, sinagogă; un palat în două caturi a zemstvului. Oraşul n-are nici o şcoală secundară şi numai o singură şcoală judeţeană şi câteva primare, cu 1 şi 2 clase.
* Hotinul n-a fost nici pe o clipă "factorie principală a ge-novezilor" şi aici n-a existat nicicând o cetate a genovezilor, după cum se scrie incorect aici.