HÂRBOVĂŢUL, mănăstire de călugări, în jud. Orhei, la 40 verste de oraşul Orhei şi la 50 de Chişinău, pe un picior de plai de lângă râuleţul Ichel. Poziţiunea geografică: 47°20' lat., 25°58'80" long. d. m. din Paris. Dinspre V. sunt grădini fructifere şi viile mănăstirii, iar dinspre N. satul Hârbovăţul. Mănăstirea este întemeiată pe la 1730 de boierul moldovean Constantin Carpuz. După izvoarele ruseş-ti, se pretinde cum că mănăstirea a fost întemeiată de către ruteni, fugiţi din mănăstirea Berşod din Podolia, cari au refuzat de a trece în uniaţie. Mănăstirea Hâr-bovăţ şi-a luat numele de la un călugăr rus Ioanichie Gorbatyi (gârbov). Până la 1812, mănăstirea de trei ori a fost prădată de tătari, cari au ars arhiva mănăstirească. Tot până în acel an, mănăstirea avea două biserici de lemn. La 1816 s-a construit una de piatră, de către Ştefan Lupu, căruia ruşii i-au zis Lupov, şi soţia sa Elena Brăiescu. Mănăstirea posedă icoana Maicei Domnului, făcătoarea de minuni. Această icoană a fost dăruită mănăstirii la 1790, de către colonelul rus Nicolai Albaduiev. Mănăstirea posedă 7 hrisoave domneşti, din care cel mai vechi este al lui Duca-Vodă, de la 1671. Posedă 2000 desetine pământ; grădini cu pomi şi vii. Pe pământul mănăstiresc se află satele Hârbovăţ şi Hogineşti. La 1802, în ziua de 14 noiembrie, locul pe care se află mănăstirea a fost bântuit de un mare cutremur. Serviciul divin se oficiază în limba rusă, cu toate că călugării sunt în majoritate români.