HÂNCUL, mănăstire, înjud. Chişinău, la 50 verste de capitala guvernământului, la marginea văii Adânca, pe malul unui deal. Dinspre E.-N. şi V. sunt munţi acoperiţi cu păduri, şi în apropiere curge Cohâlnicul în valea Cohâlnicului. Mănăstirea e întemeiată pe la 1678, de către stol-nicul Mihai Hâncul, după dorinţa fiicei sale Paras-chiva, care s-a şi aşezat în acea mănăstire de maici, iar părintele ei a dăruit mănăstirii satul Săcăreni, cu 1.040 desetine, aproape peste tot acoperit cu pădure. Pe la finitul sec. al XVII-lea, mănăstirea a fost pră-dată de tătari şi în secol, al XVIII-lea a fost părăsită de maici. Atunci, după dorinţa familiei Hâncul, iero-monahul Varlam, din schitul Vărzăreştilor, a luat asupra sa restaurarea mănăstirii părăsite. în curând, mănăstirea reparată a fost locuită de călugări. Până pe la 1808, mănăstirea progresă, dar s-a ridicat în contra sa cu pâra spătarul Panait Catargi, proprietarul Băl-ţilor, şi un oarecare Dumitru Mincu, şi făcură proces mănăstirii pentru moşia Săcăreni. Mănăstirea a câş-tigat însă procesul. Ea are astăzi două biserici: una zidită pe locul celei vechi, la 1835; a doua la 1841. în biblioteca mănăstirii se află mai multe cărţi vechi: Omilia din anul 1675; Amphilogion din anul 1726, tipărit la Iaşi sub Racoviţă, etc; mai multe hrisoave ale lui Iliaş Alexandru Vodă, din anul 7475 (1667); zapisul lui Mihai Hâncul, din anul 7486 (1678); hrisovul lui Alexandru Ghica Vodă, de la 1766 şi zapisul familiei Hâncul, de la 1781. Poziţiunea geografică: 47°5' lat., 25°59' long., după m. din Paris. Mănăstirea are vii, heleştee şi trei ferme: Hodori, Guta şi Trustianca, toate aşezate în valea Cohâlnicului.